interverti
French
Participle
interverti (feminine intervertie, masculine plural intervertis, feminine plural interverties)
- past participle of intervertir
Latin
Verb
intervertī
- first-person singular perfect active indicative of intervertō
Romanian
Etymology
Borrowed from French intervertir, from Latin intervertere.
Verb
a interverti (third-person singular present intervetește, past participle intervertit) 4th conjugation
- to intervert
Conjugation
conjugation of interverti (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a interverti | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | intervertind | ||||||
| past participle | intervertit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | intervertesc | intervertești | intervertește | intervertim | intervertiți | intervertesc | |
| imperfect | interverteam | interverteai | intervertea | interverteam | interverteați | interverteau | |
| simple perfect | intervertii | intervertiși | interverti | intervertirăm | intervertirăți | intervertiră | |
| pluperfect | intervertisem | intervertiseși | intervertise | intervertiserăm | intervertiserăți | intervertiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să intervertesc | să intervertești | să intervertească | să intervertim | să intervertiți | să intervertească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | intervertește | intervertiți | |||||
| negative | nu interverti | nu intervertiți | |||||