interzice

Romanian

Etymology

From inter- +‎ zice, after French interdire, Latin interdicere.

Pronunciation

  • IPA(key): /in.terˈzi.t͡ʃe/
  • Audio:(file)

Verb

a interzice (third-person singular present interzice, past participle interzis, third-person subjunctive interzică) 3rd conjugation

  1. (transitive) to prohibit, to ban, to forbid [with dative ‘to whom’]

Conjugation

    conjugation of interzice (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a interzice
gerund interzicând
past participle interzis
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present interzic interzici interzice interzicem interziceți interzic
imperfect interziceam interziceai interzicea interziceam interziceați interziceau
simple perfect interzisei interziseși interzise interziserăm interziserăți interziseră
pluperfect interzisesem interziseseși interzisese interziseserăm interziseserăți interziseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să interzic să interzici să interzică să interzicem să interziceți să interzică
imperative — tu — — voi —
affirmative interzi interziceți
negative nu interzice nu interziceți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.