legiui

Romanian

Etymology

From lege +‎ -ui.

Verb

a legiui (third-person singular present legiuiește, past participle legiuit) 4th conjugation

  1. to legislate

Conjugation

    conjugation of legiui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a legiui
gerund legiuind
past participle legiuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present legiuiesc legiuiești legiuiește legiuim legiuiți legiuiesc
imperfect legiuiam legiuiai legiuia legiuiam legiuiați legiuiau
simple perfect legiuii legiuiși legiui legiuirăm legiuirăți legiuiră
pluperfect legiuisem legiuiseși legiuise legiuiserăm legiuiserăți legiuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să legiuiesc să legiuiești să legiuiască să legiuim să legiuiți să legiuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative legiuiește legiuiți
negative nu legiui nu legiuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.