lucime
Romanian
Etymology
Noun
lucime f (plural lucimi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | lucime | lucimea | lucimi | lucimile | |
| genitive-dative | lucimi | lucimii | lucimi | lucimilor | |
| vocative | lucime, lucimeo | lucimilor | |||
References
- lucime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
Verb
lucime