mândru
See also: Mândru
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic мѫдръ (mǫdrŭ, “wise”), from Proto-Slavic *mǫdrъ, ultimately from Proto-Indo-European *mondʰh₁ros, from *men(s)dʰh₁- + *-rós. Compare Polish mądry, Russian мудрый (mudryj).
Pronunciation
- IPA(key): /ˈmɨn.dru/
Audio: (file)
Adjective
mândru m or n (feminine singular mândră, masculine plural mândri, feminine and neuter plural mândre)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | mândru | mândră | mândri | mândre | |||
| definite | mândrul | mândra | mândrii | mândrele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | mândru | mândre | mândri | mândre | |||
| definite | mândrului | mândrei | mândrilor | mândrelor | ||||
Adverb
mândru
Noun
mândru m (plural mândri, feminine equivalent mândră)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | mândru | mândrul | mândri | mândrii | |
| genitive-dative | mândru | mândrului | mândri | mândrilor | |
| vocative | mândrule | mândrilor | |||