mântuitor

Romanian

Etymology

From mântui +‎ -tor.

Adjective

mântuitor m or n (feminine singular mântuitoare, masculine plural mântuitori, feminine and neuter plural mântuitoare)

  1. savior

Declension

Declension of mântuitor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite mântuitor mântuitoare mântuitori mântuitoare
definite mântuitorul mântuitoarea mântuitorii mântuitoarele
genitive-
dative 		indefinite mântuitor mântuitoare mântuitori mântuitoare
definite mântuitorului mântuitoarei mântuitorilor mântuitoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.