meintr

Old Norse

Participle

meintr

  1. past participle of meina (to mean)

Declension

Strong declension of meintr
singular masculine feminine neuter
nominative meintr meint meint
accusative meintan meinta meint
dative meintum meintri meintu
genitive meints meintrar meints
plural masculine feminine neuter
nominative meintir meintar meint
accusative meinta meintar meint
dative meintum meintum meintum
genitive meintra meintra meintra
Weak declension of meintr
singular masculine feminine neuter
nominative meinti meinta meinta
accusative meinta meintu meinta
dative meinta meintu meinta
genitive meinta meintu meinta
plural masculine feminine neuter
nominative meintu meintu meintu
accusative meintu meintu meintu
dative meintum meintum meintum
genitive meintu meintu meintu