mirac

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin miraculum.

Noun

mirac n (plural miracuri)

  1. (obsolete) miracle
    Synonym: miracol

Declension

Declension of mirac
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative mirac miracul miracuri miracurile
genitive-dative mirac miracului miracuri miracurilor
vocative miracule miracurilor

References

  • mirac in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN