mohorî

Romanian

Etymology

From mohor.

Verb

a mohorî (third-person singular present mohorăște, past participle mohorît) 4th conjugation

  1. to become dark red.
  2. to become dark

Conjugation

    conjugation of mohorî (fourth conjugation, -ăsc- infix)
infinitive a mohorî
gerund mohorând
past participle mohorât
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present mohorăsc mohorăști mohorăște mohorâm mohorâți mohorăsc
imperfect mohoram mohorai mohora mohoram mohorați mohorau
simple perfect mohorâi mohorâși mohorî mohorârăm mohorârăți mohorâră
pluperfect mohorâsem mohorâseși mohorâse mohorâserăm mohorâserăți mohorâseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să mohorăsc să mohorăști să mohorască să mohorâm să mohorâți să mohorască
imperative — tu — — voi —
affirmative mohorăște mohorâți
negative nu mohorî nu mohorâți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.