muncit

Romanian

Etymology

Past participle of munci.

Adjective

muncit m or n (feminine singular muncită, masculine plural munciți, feminine and neuter plural muncite)

  1. worked

Declension

Declension of muncit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite muncit muncită munciți muncite
definite muncitul muncita munciții muncitele
genitive-
dative
indefinite muncit muncite munciți muncite
definite muncitului muncitei munciților muncitelor