muriatic
English
Alternative forms
- muriatick (obsolete)
Etymology
From Latin muriāticus (“pickled”), from muria (“brine”).
Pronunciation
- IPA(key): /ˌmjʊəɹiˈætɪk/
Adjective
muriatic (not comparable)
- (now rare) Pertaining to salt or brine. [from 17th c.]
- (chemistry) Obtained from seawater; containing chlorine. (Now chiefly with reference to muriatic acid.) [from 17th c.]
Derived terms
- muriatic acid
- muriatic salt
Romanian
Etymology
Borrowed from French muriatique.
Adjective
muriatic m or n (feminine singular muriatică, masculine plural muriatici, feminine and neuter plural muriatice)
- (obsolete, inorganic chemistry) muriatic
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | muriatic | muriatică | muriatici | muriatice | |||
| definite | muriaticul | muriatica | muriaticii | muriaticele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | muriatic | muriatice | muriatici | muriatice | |||
| definite | muriaticului | muriaticei | muriaticilor | muriaticelor | ||||