obscurat
Latin
Verb
obscūrat
- third-person singular present active indicative of obscūrō
Romanian
Etymology
Past participle of obscura.
Adjective
obscurat m or n (feminine singular obscurată, masculine plural obscurați, feminine and neuter plural obscurate)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | obscurat | obscurată | obscurați | obscurate | |||
| definite | obscuratul | obscurata | obscurații | obscuratele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | obscurat | obscurate | obscurați | obscurate | |||
| definite | obscuratului | obscuratei | obscuraților | obscuratelor | ||||
Verb
obscurat (past participle of obscura)
- past participle of obscura