oculta

See also: ocultá

Catalan

Etymology 1

Pronunciation

Adjective

oculta

  1. feminine singular of ocult

Etymology 2

Verb

oculta

  1. inflection of ocultar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Portuguese

Etymology 1

Adjective

oculta

  1. feminine singular of oculto

Etymology 2

Verb

oculta

  1. inflection of ocultar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French occulter.

Verb

a oculta (third-person singular present ocultează, past participle ocultat) 1st conjugation

  1. (transitive) to occult

Conjugation

    conjugation of oculta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a oculta
gerund ocultând
past participle ocultat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ocultez ocultezi ocultează ocultăm ocultați ocultează
imperfect ocultam ocultai oculta ocultam ocultați ocultau
simple perfect ocultai ocultași ocultă ocultarăm ocultarăți ocultară
pluperfect ocultasem ocultaseși ocultase ocultaserăm ocultaserăți ocultaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ocultez să ocultezi să oculteze să ocultăm să ocultați să oculteze
imperative — tu — — voi —
affirmative ocultează ocultați
negative nu oculta nu ocultați

Spanish

Pronunciation

  • IPA(key): /oˈkulta/ [oˈkul̪.t̪a]
  • Rhymes: -ulta
  • Syllabification: o‧cul‧ta

Etymology 1

Adjective

oculta

  1. feminine singular of oculto

Etymology 2

Verb

oculta

  1. inflection of ocultar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.