omorî

See also: omori and Omori

Romanian

Alternative forms

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic оморити (omoriti), variant of оуморити (umoriti), from Proto-Slavic *umoriti. Compare Serbo-Croatian umoriti.

First attested in the 1500s, in the oldest Romanian texts.

Pronunciation

  • IPA(key): /o.moˈrɨ/
  • Audio:(file)
  • Audio:(file)
  • Rhymes: -ɨ
  • Hyphenation: o‧mo‧rî

Verb

a omorî (third-person singular present omoară, past participle omorât, third-person subjunctive omoare) 4th conjugation

  1. (transitive) to kill
    Synonyms: ucide, răpune
  2. (transitive, figurative, hyperbolic) to kill (cause to experience distress)
  3. (reflexive, chiefly in the negative, figurative, informal) to enthusiastically exert oneself [with cu ‘with’]
    Angajații la stat nu se omoară cu munca.
    State employees aren’t busting their chops working.
  4. (transitive, obsolete, religion) to mortify (practice discipline on oneself)
    Synonym: mortifica

Conjugation

    conjugation of omorî (fourth conjugation, no infix)
infinitive a omorî
gerund omorând
past participle omorât
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present omor omori omoară omorâm omorâți omoară
imperfect omoram omorai omora omoram omorați omorau
simple perfect omorâi omorâși omorî omorârăm omorârăți omorâră
pluperfect omorâsem omorâseși omorâse omorâserăm omorâserăți omorâseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să omor să omori să omoare să omorâm să omorâți să omoare
imperative — tu — — voi —
affirmative omoară omorâți
negative nu omorî nu omorâți

Derived terms

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.