onorariu
Romanian
Etymology
Borrowed from French honoraire. By surface analysis, onor + -ariu.
Noun
onorariu n (plural onorarii)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | onorariu | onorariul | onorarii | onorariile | |
| genitive-dative | onorariu | onorariului | onorarii | onorariilor | |
| vocative | onorariule | onorariilor | |||