orbeț

See also: orbet and òrbet

Romanian

Etymology

From orb +‎ -eț.

Pronunciation

  • IPA(key): /orˈbet͡s/

Adjective

orbeț m or n (feminine singular orbeață, masculine plural orbeți, feminine and neuter plural orbețe)

  1. blind or unable to see well

Declension

Declension of orbeț
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite orbeț orbeață orbeți orbețe
definite orbețul orbeața orbeții orbețele
genitive-
dative
indefinite orbeț orbețe orbeți orbețe
definite orbețului orbeței orbeților orbețelor

Noun

orbeț m (plural orbeți, feminine equivalent orbeață)

  1. person or creature that is blind or unable to see well
  2. mole rat
    Synonym: șobolan cârtiță

Declension

Declension of orbeț
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative orbeț orbețul orbeți orbeții
genitive-dative orbeț orbețului orbeți orbeților
vocative orbețule orbeților

See also