orgar

Norwegian Nynorsk

Verb

orgar

  1. present tense of orga

Romanian

Etymology

From oargă +‎ -ar.

Noun

orgar m (plural orgari)

  1. (Maramureș) tanner

Declension

Declension of orgar
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative orgar orgarul orgari orgarii
genitive-dative orgar orgarului orgari orgarilor
vocative orgarule orgarilor

References

  • orgar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN