paliță
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic палица (palica).
Noun
paliță f (plural palițe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | paliță | palița | palițe | palițele | |
| genitive-dative | palițe | paliței | palițe | palițelor | |
| vocative | paliță, palițo | palițelor | |||
References
- paliță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN