paraclis
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic параклисъ (paraklisŭ).
Noun
paraclis n (plural paraclise)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | paraclis | paraclisul | paraclise | paraclisele | |
| genitive-dative | paraclis | paraclisului | paraclise | paracliselor | |
| vocative | paraclisule | paracliselor | |||