parcurge
Romanian
Alternative forms
- parcura — dated
Etymology
Borrowed from French parcourir, modelled after curge.
Verb
a parcurge (third-person singular present parcurge, past participle parcurs, third-person subjunctive parcurgă) 3rd conjugation
Conjugation
conjugation of parcurge (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a parcurge | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | parcurgând | ||||||
| past participle | parcurs | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | parcurg | parcurgi | parcurge | parcurgem | parcurgeți | parcurg | |
| imperfect | parcurgeam | parcurgeai | parcurgea | parcurgeam | parcurgeați | parcurgeau | |
| simple perfect | parcursei | parcurseși | parcurse | parcurserăm | parcurserăți | parcurseră | |
| pluperfect | parcursesem | parcurseseși | parcursese | parcurseserăm | parcurseserăți | parcurseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să parcurg | să parcurgi | să parcurgă | să parcurgem | să parcurgeți | să parcurgă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | parcurge | parcurgeți | |||||
| negative | nu parcurge | nu parcurgeți | |||||
Derived terms
References
- “parcurge”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025