parfumer

French

Etymology

Inherited from Middle French parfumer, probably borrowed from Old Occitan parfumer or Italian perfumare, from Latin per- + fumāre.

Pronunciation

  • IPA(key): /paʁ.fy.me/
  • Audio:(file)

Verb

parfumer

  1. to perfume (to apply a scent)

Conjugation

Derived terms

Further reading

Middle French

Etymology

Probably borrowed from Old Occitan parfumer or Italian perfumare, from Latin per- + fumāre.

Verb

parfumer

  1. to perfume (to apply a scent)

Conjugation

Derived terms

Descendants

  • French: parfumer

Romanian

Etymology

Borrowed from French parfumeur.

Noun

parfumer m (plural parfumeri)

  1. perfumer

Declension

Declension of parfumer
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative parfumer parfumerul parfumeri parfumerii
genitive-dative parfumer parfumerului parfumeri parfumerilor
vocative parfumerule parfumerilor

References

  • parfumer in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN