picoti
Romanian
Etymology
From pica + -oti.
Verb
a picoti (third-person singular present picotește, past participle picotit) 4th conjugation
- to doze
Conjugation
conjugation of picoti (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a picoti | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | picotind | ||||||
| past participle | picotit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | picotesc | picotești | picotește | picotim | picotiți | picotesc | |
| imperfect | picoteam | picoteai | picotea | picoteam | picoteați | picoteau | |
| simple perfect | picotii | picotiși | picoti | picotirăm | picotirăți | picotiră | |
| pluperfect | picotisem | picotiseși | picotise | picotiserăm | picotiserăți | picotiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să picotesc | să picotești | să picotească | să picotim | să picotiți | să picotească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | picotește | picotiți | |||||
| negative | nu picoti | nu picotiți | |||||