podvig

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic подвигъ (podvigŭ).

Noun

podvig n (plural podviguri)

  1. (obsolete) penance

Declension

Declension of podvig
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative podvig podvigul podviguri podvigurile
genitive-dative podvig podvigului podviguri podvigurilor
vocative podvigule podvigurilor

References

  • podvig in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Serbo-Croatian

Etymology

(This etymology is missing or incomplete. Please add to it, or discuss it at the Etymology scriptorium.)

Pronunciation

  • IPA(key): /pôdʋiːɡ/
  • Hyphenation: pod‧vig

Noun

pȍdvīg m inan (Cyrillic spelling по̏двӣг)

  1. accomplishment, exploit, achievement

Declension

Declension of podvig
singular plural
nominative pȍdvīg pȍdvīzi
genitive podviga podviga
dative podvigu podvizima
accusative podvig podvige
vocative podviže / podvigu podvizi
locative podvigu podvizima
instrumental podvigom podvizima