preclinti
Romanian
Etymology
Verb
a preclinti (third-person singular present preclintește, past participle preclintit) 4th conjugation
Conjugation
conjugation of preclinti (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a preclinti | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | preclintind | ||||||
| past participle | preclintit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | preclintesc | preclintești | preclintește | preclintim | preclintiți | preclintesc | |
| imperfect | preclinteam | preclinteai | preclintea | preclinteam | preclinteați | preclinteau | |
| simple perfect | preclintii | preclintiși | preclinti | preclintirăm | preclintirăți | preclintiră | |
| pluperfect | preclintisem | preclintiseși | preclintise | preclintiserăm | preclintiserăți | preclintiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să preclintesc | să preclintești | să preclintească | să preclintim | să preclintiți | să preclintească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | preclintește | preclintiți | |||||
| negative | nu preclinti | nu preclintiți | |||||
References
- preclinti in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN