preexistent
English
Alternative forms
- pre-existent
- preëxistent (uncommon)
Etymology
Adjective
preexistent (not comparable)
- Existing previously.
- preexistent rules
- preexistent situation
- Preceding existence.
- 1728, [Alexander Pope], “Book the First”, in The Dunciad. An Heroic Poem. […], Dublin, London: […] A. Dodd, →OCLC, page 3:
- a preexistent state
References
- “preexistent”, in Webster’s Revised Unabridged Dictionary, Springfield, Mass.: G. & C. Merriam, 1913, →OCLC.
Romanian
Etymology
Borrowed from French préexistant.
Adjective
preexistent m or n (feminine singular preexistentă, masculine plural preexistenți, feminine and neuter plural preexistente)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | preexistent | preexistentă | preexistenți | preexistente | |||
| definite | preexistentul | preexistenta | preexistenții | preexistentele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | preexistent | preexistente | preexistenți | preexistente | |||
| definite | preexistentului | preexistentei | preexistenților | preexistentelor | ||||