prepus
Romanian
Etymology
From prepune.
Adjective
prepus m or n (feminine singular prepusă, masculine plural prepuși, feminine and neuter plural prepuse)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | prepus | prepusă | prepuși | prepuse | |||
| definite | prepusul | prepusa | prepușii | prepusele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | prepus | prepuse | prepuși | prepuse | |||
| definite | prepusului | prepusei | prepușilor | prepuselor | ||||
Noun
prepus m (plural prepuși)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | prepus | prepusul | prepuși | prepușii | |
| genitive-dative | prepus | prepusului | prepuși | prepușilor | |
| vocative | prepusule | prepușilor | |||
References
- prepus in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN