prodigios

See also: prodígios

Romanian

Etymology

Borrowed from French prodigieux, from Latin prodigiosus.

Adjective

prodigios m or n (feminine singular prodigioasă, masculine plural prodigioși, feminine and neuter plural prodigioase)

  1. prodigious

Declension

Declension of prodigios
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite prodigios prodigioasă prodigioși prodigioase
definite prodigiosul prodigioasa prodigioșii prodigioasele
genitive-
dative 		indefinite prodigios prodigioase prodigioși prodigioase
definite prodigiosului prodigioasei prodigioșilor prodigioaselor

Spanish

Pronunciation

  • IPA(key): /pɾoˈdixjos/ [pɾoˈð̞i.xjos]
  • Rhymes: -ixjos
  • Syllabification: pro‧di‧gios

Noun

prodigios m pl

  1. plural of prodigio
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.