Romanian
Etymology
Proto-Indo-European *per- Proto-Indo-European *pro- Romanian prodigiu
Borrowed from French prodige or Latin prodigium.
Noun
prodigiu n (plural prodigii)
- prodigy
Declension
Declension of prodigiu
|
|
singular
|
|
plural
|
|
|
indefinite
|
definite
|
indefinite
|
definite
|
| nominative-accusative
|
prodigiu
|
prodigiuul
|
prodigii
|
prodigiile
|
| genitive-dative
|
prodigiu
|
prodigiuului
|
prodigii
|
prodigiilor
|
| vocative
|
prodigiuule
|
prodigiilor
|