prospiciere
Latin
Verb
prōspiciēre
- second-person singular future passive indicative of prōspiciō
Romanian
Etymology
From prospicia.
Noun
prospiciere f (plural prospicieri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | prospiciere | prospicierea | prospicieri | prospicierile | |
| genitive-dative | prospicieri | prospicierii | prospicieri | prospicierilor | |
| vocative | prospiciere, prospiciereo | prospicierilor | |||
References
- prospiciere in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN