protă
Romanian
Etymology
Borrowed from Serbo-Croatian prota.
Noun
protă m (plural proți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | protă | protăul | proți | proții | |
| genitive-dative | protă | protăului | proți | proților | |
| vocative | protăule | proților | |||
References
- protă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN