pustii

Romanian

Etymology

From pustiu.

Verb

a pustii (third-person singular present pustiește, past participle pustiit) 4th conjugation

  1. to desolate, to devastate

Conjugation

    conjugation of pustii (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a pustii
gerund pustiind
past participle pustiit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present pustiesc pustiești pustiește pustiim pustiiți pustiesc
imperfect pustiam pustiai pustia pustiam pustiați pustiau
simple perfect pustiii pustiiși pustii pustiirăm pustiirăți pustiiră
pluperfect pustiisem pustiiseși pustiise pustiiserăm pustiiserăți pustiiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să pustiesc să pustiești să pustiască să pustiim să pustiiți să pustiască
imperative — tu — — voi —
affirmative pustiește pustiiți
negative nu pustii nu pustiiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.