putrefactus
Latin
Etymology
Perfect passive participle of pūtrefaciō.
Participle
putrefactus (feminine putrefacta, neuter putrefactum); first/second-declension participle
Declension
First/second-declension adjective.
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | feminine | neuter | masculine | feminine | neuter | ||
| nominative | putrefactus | putrefacta | putrefactum | putrefactī | putrefactae | putrefacta | |
| genitive | putrefactī | putrefactae | putrefactī | putrefactōrum | putrefactārum | putrefactōrum | |
| dative | putrefactō | putrefactae | putrefactō | putrefactīs | |||
| accusative | putrefactum | putrefactam | putrefactum | putrefactōs | putrefactās | putrefacta | |
| ablative | putrefactō | putrefactā | putrefactō | putrefactīs | |||
| vocative | putrefacte | putrefacta | putrefactum | putrefactī | putrefactae | putrefacta | |