rândui

Romanian

Etymology

From rând +‎ -ui.

Pronunciation

  • IPA(key): /rɨn.duˈi/

Verb

a rândui (third-person singular present rânduiește, past participle rânduit) 4th conjugation

  1. to arrange
    (Can we add an example for this sense?)

Conjugation

    conjugation of rândui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a rândui
gerund rânduind
past participle rânduit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present rânduiesc rânduiești rânduiește rânduim rânduiți rânduiesc
imperfect rânduiam rânduiai rânduia rânduiam rânduiați rânduiau
simple perfect rânduii rânduiși rândui rânduirăm rânduirăți rânduiră
pluperfect rânduisem rânduiseși rânduise rânduiserăm rânduiserăți rânduiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să rânduiesc să rânduiești să rânduiască să rânduim să rânduiți să rânduiască
imperative — tu — — voi —
affirmative rânduiește rânduiți
negative nu rândui nu rânduiți

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.