răchită
Romanian
Etymology
Borrowed from Bulgarian ракита (rakita) or Serbo-Croatian rakita, from Proto-Slavic *orkyta.
Noun
răchită f (plural răchite)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | răchită | răchita | răchite | răchitele | |
| genitive-dative | răchite | răchitei | răchite | răchitelor | |
| vocative | răchită, răchito | răchitelor | |||