răscula

Romanian

Etymology

From răs- +‎ scula.

Verb

a răscula (third-person singular present răscoală, past participle răsculat) 1st conjugation

  1. to revolt, rebel, uprise

Conjugation

    conjugation of răscula (first conjugation, no infix)
infinitive a răscula
gerund răsculând
past participle răsculat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present răscol răscoli răscoală răsculăm răsculați răscoală
imperfect răsculam răsculai răscula răsculam răsculați răsculau
simple perfect răsculai răsculași răsculă răscularăm răscularăți răsculară
pluperfect răsculasem răsculaseși răsculase răsculaserăm răsculaserăți răsculaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să răscol să răscoli să răscoale să răsculăm să răsculați să răscoale
imperative — tu — — voi —
affirmative răscoală răsculați
negative nu răscula nu răsculați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.