reînvia

Romanian

Etymology

From re- +‎ învia.

Verb

a reînvia (third-person singular present reînviiă, past participle reînviat) 1st conjugation

  1. to revive

Conjugation

    conjugation of reînvia (first conjugation, no infix)
infinitive a reînvia
gerund reînviind
past participle reînviat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present reînvii reînvii reînvie reînviem reînviați reînvie
imperfect reînviam reînviai reînvia reînviam reînviați reînviau
simple perfect reînviai reînviași reînvie reînviarăm reînviarăți reînviară
pluperfect reînviasem reînviaseși reînviase reînviaserăm reînviaserăți reînviaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să reînvii să reînvii să reînvie să reînviem să reînviați să reînvie
imperative — tu — — voi —
affirmative reînvie reînviați
negative nu reînvia nu reînviați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.