rearma
Romanian
Etymology
Verb
a rearma (third-person singular present rearmează, past participle rearmat) 1st conjugation
Conjugation
conjugation of rearma (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a rearma | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | rearmând | ||||||
| past participle | rearmat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | rearmez | rearmezi | rearmează | rearmăm | rearmați | rearmează | |
| imperfect | rearmam | rearmai | rearma | rearmam | rearmați | rearmau | |
| simple perfect | rearmai | rearmași | rearmă | rearmarăm | rearmarăți | rearmară | |
| pluperfect | rearmasem | rearmaseși | rearmase | rearmaserăm | rearmaserăți | rearmaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să rearmez | să rearmezi | să rearmeze | să rearmăm | să rearmați | să rearmeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | rearmează | rearmați | |||||
| negative | nu rearma | nu rearmați | |||||
References
- rearma in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
Verb
rearma
- inflection of rearmar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative