recrutor
Romanian
Etymology
Borrowed from French recruteur.
Noun
recrutor m (plural recrutori)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | recrutor | recrutorul | recrutori | recrutorii | |
| genitive-dative | recrutor | recrutorului | recrutori | recrutorilor | |
| vocative | recrutorule | recrutorilor | |||