recula
Catalan
Verb
recula
- inflection of recular:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
French
Verb
recula
- third-person singular past historic of reculer
Anagrams
Latin
Alternative forms
- rēscula
Etymology
From rēs + -culus (diminutive suffix).
Pronunciation
- (Classical Latin) IPA(key): [ˈreː.kʊ.ɫa]
- (modern Italianate Ecclesiastical) IPA(key): [ˈrɛː.ku.la]
Noun
rēcula f (genitive rēculae); first declension
- trifle (small matter)
Declension
First-declension noun.
| singular | plural | |
|---|---|---|
| nominative | rēcula | rēculae |
| genitive | rēculae | rēculārum |
| dative | rēculae | rēculīs |
| accusative | rēculam | rēculās |
| ablative | rēculā | rēculīs |
| vocative | rēcula | rēculae |
Descendants
- Asturian: reciella?
References
- “recula”, in Charlton T. Lewis and Charles Short (1879) A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
- "recula", in Charles du Fresne du Cange’s Glossarium Mediæ et Infimæ Latinitatis (augmented edition with additions by D. P. Carpenterius, Adelungius and others, edited by Léopold Favre, 1883–1887)
- recula in Gaffiot, Félix (1934) Dictionnaire illustré latin-français, Hachette.
Romanian
Etymology
Verb
a recula (third-person singular present reculează, past participle reculat) 1st conjugation
- to retreat
Conjugation
conjugation of recula (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a recula | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | reculând | ||||||
| past participle | reculat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | reculez | reculezi | reculează | reculăm | reculați | reculează | |
| imperfect | reculam | reculai | recula | reculam | reculați | reculau | |
| simple perfect | reculai | reculași | reculă | recularăm | recularăți | reculară | |
| pluperfect | reculasem | reculaseși | reculase | reculaserăm | reculaserăți | reculaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să reculez | să reculezi | să reculeze | să reculăm | să reculați | să reculeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | reculează | reculați | |||||
| negative | nu recula | nu reculați | |||||
Spanish
Verb
recula
- inflection of recular:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative