recuza

Romanian

Etymology

Borrowed from French récuser, Latin recusare.

Verb

a recuza (third-person singular present recuză, past participle recuzat) 1st conjugation

  1. to recuse

Conjugation

    conjugation of recuza (first conjugation, no infix)
infinitive a recuza
gerund recuzând
past participle recuzat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present recuz recuzi recuză recuzăm recuzați recuză
imperfect recuzam recuzai recuza recuzam recuzați recuzau
simple perfect recuzai recuzași recuză recuzarăm recuzarăți recuzară
pluperfect recuzasem recuzaseși recuzase recuzaserăm recuzaserăți recuzaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să recuz să recuzi să recuze să recuzăm să recuzați să recuze
imperative — tu — — voi —
affirmative recuză recuzați
negative nu recuza nu recuzați

Derived terms

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.