reincarna
See also: réincarna
Italian
Verb
reincarna
- inflection of reincarnare:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Anagrams
Romanian
Etymology
Borrowed from French réincarner. Equivalent to re- + incarna.
Verb
a reincarna (third-person singular present reincarnează, past participle reincarnat) 1st conjugation
- to reincarnate
Conjugation
conjugation of reincarna (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a reincarna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | reincarnând | ||||||
| past participle | reincarnat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | reincarnez | reincarnezi | reincarnează | reincarnăm | reincarnați | reincarnează | |
| imperfect | reincarnam | reincarnai | reincarna | reincarnam | reincarnați | reincarnau | |
| simple perfect | reincarnai | reincarnași | reincarnă | reincarnarăm | reincarnarăți | reincarnară | |
| pluperfect | reincarnasem | reincarnaseși | reincarnase | reincarnaserăm | reincarnaserăți | reincarnaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să reincarnez | să reincarnezi | să reincarneze | să reincarnăm | să reincarnați | să reincarneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | reincarnează | reincarnați | |||||
| negative | nu reincarna | nu reincarnați | |||||