remite
Portuguese
Verb
remite
- inflection of remitir:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Romanian
Etymology
Borrowed from French remettre.
Verb
a remite (third-person singular present remite, past participle remis, third-person subjunctive remită) 3rd conjugation
- to remit
Conjugation
conjugation of remite (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a remite | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | remițând | ||||||
| past participle | remis | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | remit | remiți | remite | remitem | remiteți | remit | |
| imperfect | remiteam | remiteai | remitea | remiteam | remiteați | remiteau | |
| simple perfect | remisei | remiseși | remise | remiserăm | remiserăți | remiseră | |
| pluperfect | remisesem | remiseseși | remisese | remiseserăm | remiseserăți | remiseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să remit | să remiți | să remită | să remitem | să remiteți | să remită | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | remite | remiteți | |||||
| negative | nu remite | nu remiteți | |||||
References
- remite in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
Verb
remite
- inflection of remitir:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative