repețit
Romanian
Adjective
repețit m or n (feminine singular repețită, masculine plural repețiți, feminine and neuter plural repețite)
- obsolete form of repetat
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | repețit | repețită | repețiți | repețite | |||
| definite | repețitul | repețita | repețiții | repețitele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | repețit | repețite | repețiți | repețite | |||
| definite | repețitului | repețitei | repețiților | repețitelor | ||||
References
- repețit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN