reprobator

English

Noun

reprobator (plural reprobators)

  1. (Scots law, historical) An old form of action to prove a witness to be perjured or biased.

Latin

Verb

reprobātor

  1. second/third-person singular future passive imperative of reprobō

References

  • reprobator in Gaffiot, Félix (1934) Dictionnaire illustré latin-français, Hachette.
  • reprobator in Ramminger, Johann (16 July 2016 (last accessed)) Neulateinische Wortliste: Ein Wörterbuch des Lateinischen von Petrarca bis 1700[1], pre-publication website, 2005-2016

Romanian

Etymology

Borrowed from French réprobateur, from Latin reprobator.

Adjective

reprobator m or n (feminine singular reprobatoare, masculine plural reprobatori, feminine and neuter plural reprobatoare)

  1. reproachful

Declension

Declension of reprobator
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite reprobator reprobatoare reprobatori reprobatoare
definite reprobatorul reprobatoarea reprobatorii reprobatoarele
genitive-
dative
indefinite reprobator reprobatoare reprobatori reprobatoare
definite reprobatorului reprobatoarei reprobatorilor reprobatoarelor