restit

Romanian

Adjective

restit m or n (feminine singular restită, masculine plural restiți, feminine and neuter plural restite)

  1. obsolete form of răstit

Declension

Declension of restit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite restit restită restiți restite
definite restitul restita restiții restitele
genitive-
dative 		indefinite restit restite restiți restite
definite restitului restitei restiților restitelor

References

  • restit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.