retribui

See also: retribuí and retribuì

Latin

Verb

retribuī

  1. first-person singular perfect active indicative of retribuō

Portuguese

Verb

retribui

  1. inflection of retribuir:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French rétribuer, from Latin retribuere.

Verb

a retribui (third-person singular present retribuie, past participle retribuit) 4th conjugation

  1. to retribute

Conjugation

    conjugation of retribui (fourth conjugation, no infix)
infinitive a retribui
gerund retribuind
past participle retribuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present retribui retribui retribuie retribuim retribuiți retribuie
imperfect retribuiam retribuiai retribuia retribuiam retribuiați retribuiau
simple perfect retribuii retribuiși retribui retribuirăm retribuirăți retribuiră
pluperfect retribuisem retribuiseși retribuise retribuiserăm retribuiserăți retribuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să retribui să retribui să retribuie să retribuim să retribuiți să retribuie
imperative — tu — — voi —
affirmative retribuie retribuiți
negative nu retribui nu retribuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.