rezident

English

Alternative forms

Etymology

From Russian резиде́нт (rezidént). Doublet of resiant and resident.

Noun

rezident (plural rezidents)

  1. (espionage) The head spy in a rezidentura.

Romanian

Etymology

Borrowed from French résident, Latin residēns and German Resident.

Pronunciation

  • IPA(key): /ˌre.ziˈdent/

Adjective

rezident m or n (feminine singular rezidentă, masculine plural rezidenți, feminine and neuter plural rezidente)

  1. having permanent residency

Declension

Declension of rezident
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite rezident rezidentă rezidenți rezidente
definite rezidentul rezidenta rezidenții rezidentele
genitive-
dative
indefinite rezident rezidente rezidenți rezidente
definite rezidentului rezidentei rezidenților rezidentelor

Noun

rezident m (plural rezidenți, feminine equivalent rezidentă)

  1. (diplomacy) resident (a diplomatic representative who resides in a foreign country, usually of inferior rank to an ambassador)
  2. resident (graduate medical student receiving medical training)
  3. permanent resident

Declension

Declension of rezident
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative rezident rezidentul rezidenți rezidenții
genitive-dative rezident rezidentului rezidenți rezidenților
vocative rezidentule rezidenților

Serbo-Croatian

Etymology

From rezidèncija.

Pronunciation

  • IPA(key): /rezǐdent/
  • Hyphenation: re‧zi‧dent

Noun

rezìdent m anim (Cyrillic spelling резѝдент)

  1. resident

Declension

Declension of rezident
singular plural
nominative rezìdent rezidenti
genitive rezidenta rezìdenātā
dative rezidentu rezidentima
accusative rezidenta rezidente
vocative rezidente rezidenti
locative rezidentu rezidentima
instrumental rezidentom rezidentima

References

  • rezident”, in Hrvatski jezični portal [Croatian language portal] (in Serbo-Croatian), 2006–2025