riddarapeð
Icelandic
Etymology
From riddari (“knight”) + peð (“pawn”).
Noun
riddarapeð n (genitive singular riddarapeðs, nominative plural riddarapeð)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative | riddarapeð | riddarapeðið | riddarapeð | riddarapeðin |
| accusative | riddarapeð | riddarapeðið | riddarapeð | riddarapeðin |
| dative | riddarapeði | riddarapeðinu | riddarapeðum | riddarapeðunum |
| genitive | riddarapeðs | riddarapeðsins | riddarapeða | riddarapeðanna |