rincarate
Italian
Etymology 1
Verb
rincarate
inflection of
rincarare
:
second-person plural present indicative
second-person plural imperative
Etymology 2
Participle
rincarate
f
pl
feminine plural of
rincarato
Anagrams
Terracina
,
arrecanti
,
catarrine
,
incartare
,
incarterĂ
,
ricantare
,
ricanterĂ
,
trancerai
,
tranciare