rindelui

Romanian

Etymology

From rindea +‎ -ălui.

Verb

a rindelui (third-person singular present rindeluiește, past participle rindeluit) 4th conjugation

  1. (carpentry) to plane

Conjugation

    conjugation of rindelui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a rindelui
gerund rindeluind
past participle rindeluit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present rindeluiesc rindeluiești rindeluiește rindeluim rindeluiți rindeluiesc
imperfect rindeluiam rindeluiai rindeluia rindeluiam rindeluiați rindeluiau
simple perfect rindeluii rindeluiși rindelui rindeluirăm rindeluirăți rindeluiră
pluperfect rindeluisem rindeluiseși rindeluise rindeluiserăm rindeluiserăți rindeluiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să rindeluiesc să rindeluiești să rindeluiască să rindeluim să rindeluiți să rindeluiască
imperative — tu — — voi —
affirmative rindeluiește rindeluiți
negative nu rindelui nu rindeluiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.